Forme ale Neo-păgânismului în Societatea contemporană și Românească 

FORME ALE NEOPĂGÂNISMULUI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ ȘI ROMÂNEASCĂ

Cultul lui SERAPIS Alexandria 351 î.en

Pr. Dr.ULC, Olteanu Cosmin
Studiu coordonat de Pr. Dr. Cosmin Olteanu, preot păgân atestat de Universal Life Church (ULC) sub eligida Asociației Mișcarea Neopăgânilor din România (MNR)

”Universul este Totul și Absolutul, nimeni și nimic nu l-a creat. Există dintotdeauna și va fi la nesfârșit…..Cei ce aleg să-şi elibereze sufletul şi mintea de povara grea a prejudecăţilor umane şi să ducă o existenţă în armonie cu Universul se numesc păgâni, iar păgânismul este calea lor…”. 

Cu aceste cuvinte de întâmpinare se deschide pagina de internet în limba română a unuia din site-urile de informare despre păgânism (http://www.paganism.ro/). 

Pagan Federation International (PFI), una din cele mai importante alianțe neopăgâne, are de asemenea o pagină de internet în limba română, prin intermediul căreia își propune să ajute simpatizanții păgânismului din țara noastră să-și exprime liber credințele, să contracareze acuzațiile la adresa lor, iar dacă este necesar, să urmeze calea legală pentru apărarea drepturilor lor . 

Popularizarea neopăgânismului în țara noastră se face și prin intermediul workshop-urilor de prezentare. Aceeași Federație Păgână a organizat, în anul 2008, primul curs de vrăjitorie Wicca în România, intitulat ”Primii pași pe acest drum” (23-24 august 2008) . Cursul a fost organizat de Morgana, coordonatoarea internațională a Pagan Federation și de Saddie, implicat în organizarea PFI în Ungaria, ambele nume fiind, evident, pseudonime. Din anunțul oficial aflăm că ”amândoi sunt practicanți Wicca și au mulți ani de experiență. Ei ne vor învăța atât filosofia de bază Wicca, dar și cum să creăm ritualuri pentru ciclul anului și ritualuri pentru ceea ce numim „ritualurile de trecere”. Se vor inspira din bogata spiritualitate est-europeană și vor încerca să includă și propriile voastre experiențe”. Cursul costa 150 de RON pentru membri PFI și 180 pentru nemembri, iar participarea era limitată la 25 de persoane. Workshop-ul era susținut de o ghidare pe termen lung, pe parcursul căreia cursanții beneficiau de un pachet integral de inițiere care conținea materiale despre ”Roata anului” cu întrebări și răspunsuri și alte cărți neopăgâne. De asemenea, fiecare cursant primea un mentor personal cu care comunica prin email.  

O simplă căutare pe internet ne arată că încercările de a constitui comunități neo-păgâne în țara noastră datează cel puțin din anul 2004. În acel an apărea revista on-line MoonLight Grove (http://moonlightgrove.3x.ro), care se intitula „prima revistă Wicca în limba română”, și ale cărei numere pot fi urmărite din aprilie până în decembrie 2004 . Tematica fiecărui număr cuprindea informații despre sabat, principii și tradiții Wicca, vindecarea cu plante, magia cu pietre, cristale, lumânări, aromo-terapia, știința copacilor, rețete naturiste. Din anul 2006, a devenit vizibil pe internet grupul Romanian Coven, definit ca ”un grup românesc ce încearcă sa ofere Wiccanilor din Romania posibilitatea de a avea acces la informația de care au nevoie, în limba română, și de a cunoaște alte persoane care le împărtășesc credința”  . Grupul a fost activ și anul următor, când emiteau un Newsletter și organizau întâlniri lunare în București, detaliile acestora fiind comunicate, prin email, membrilor înregistrați. De asemenea, există un grup intitulat Romanian Wiccans care ține legătura cu cei interesați prin intermediul forum-ului de discuții. 

În anii următori, în România au început să își  facă apariția comunități păgâne, reprezentate de organizații ca Flacăra Neagră (satanismul tradițional și demonolatrie) și Biserica Satanistă Română – BSR (satanismul modern)

În data de 24 iunie 2016, Asociația ASASC România a luat ființă, ca asociație de cult religios păgân, confesiune Satanistă Cosmiraniană, iar în luna februarie 2017 a luat ființă, Asociația Mișcarea Neopăgânilor din România, asociație cultural-religioasă ce reprezintă, promovează și apără comunitatea și patrimoniul păgân de pe teritoriul României . La ultima revizie a membrilor Asociației MNR s-a raportat existența a unui numar de aproximativ 1000 de membrii asociați. 

Totuși din anumite date, in România își fac cunoscută existența un număr de aproximativ 11000 de adepți ai confesiunilor păgâne . Cele mai populare confesiuni sunt reprezentate de adepții Wicca și adepții căilor CMS (satanism)

Ceea ce este sigur este că neopăgânismul organizat la nivel mondial a patruns în  România prin diverse mijloace ca: organizarea de workshop-uri, popularizarea informațiilor pe net sau forumurile de discuţii, cât și înființarea Asociației Mișcarea Neopăgânilor din România (MNR) . Pe site-ul în limba română al PFI, adeptii ideilor neo-păgâne au posibilitatea de a obține calitatea de membrii, arătându-li-se clar pașii care trebuie urmați . Cei interesaţi trebuie să împlinească anumite condiţii, şi anume să aibă 18 ani împliniți, să se considere păgâni și să fie de acord cu principiile din statutul Federației. Erau sfătuiți apoi să trimită o scrisoare în care să descrie felul în care au venit în contact cu păgânismul şi să completeze un formular de aplicare. La primirea acestor două documente, Federația trimite o invitație,  un formular de aderare și un formular pentru plata taxei de înscriere. 

 În România, înafara de Asociația MNR, a mai existat până in anul 2008 ”Societatea Gebeleizis” (http://www.gebeleizis.org/), care se definea ca o „asociație de orientare cultural-religioasă, al cărei scop primordial este înființarea și dezvoltarea, pe teritoriul actualei Românii, a unor comunități etnice fidele religiei și culturii străbunilor traco-daci”. Scopul Societății ,,Gebeleizis” (SG) este investigarea, cercetarea și recuperarea tradițiilor şi obiceiurilor populare, a valorilor autentic traco-dace, a istoriei vechi a traco-dacilor, cunoașterea acesteia și creșterea noii generații de cetățeni români în spiritul acestor valori. Adeziunea este rezervată ”descendenților neamului traco-dac”, iar emblema este balaurul dacic cu cap de lup. Societatea se străduiește să obțină vizibilitate prin intermediul „Agenției de presă Thracia” și a postului de radio „Vuiet de sânge”. În cele din urmă SG a fost desființată după o descindere a DIICOT și SRI, în care s-a constatat legăturile SG cu gruparea nazistă, antisemita si rasista. Presedintele SG, Andrei Molnar, alături de membrii conducerii au fost arestați, iar SG a fost scoasă în afara legii .   

  Neopăgânismul a găsit un teren fertil în fostele state comuniste, precum și în Grecia. În Europa Centrală şi de Est, cele mai bine organizate grupări de acest gen sunt cele din Ţările Baltice, lucru care a fost pus în legătură cu creştinarea târzie a acestor teritorii, în secolele XIII-XIV, prin cruciadele organizate de Papalitate. Iniţiatorul păgânismului modern în Lithuania, Wilhelm Starosta (1868-1953), supranumit Vydunas, a făcut o sinteză între teosofie şi tradiţiile panteiste lituaniene. Marginalizat de ocupația sovietică, neo-păgânismul lituanian s-a revigorat prin crearea societăţii Romuva (1968) pentru păstrarea culturii indigene. Din 1988, aceasta funcţionează sub numele de Asociaţia pentru cultura etnică Lituaniană. Actualmente, un rol important în dezvoltarea Asociaţiei îl joacă etnologul Jonas Trinkunas (n. 1939), o personalitate academică importantă, fost director al Departamentului de cultură naţională din cadrul Ministerului Culturii . După colapsul Uniunii Sovietice, Vilnius a devenit centrul mişcării neo-păgâne lituaniene. În acest oraș îşi are sediul o altă importantă alianţă a grupărilor neo-păgâne, World Congress of Ethnic Religions (WCER) , care a organizat, tot aici, primul Congres Mondial Păgân (20-24 iunie 1998). Neopăgânismul este prezent și activ și în celelalte state baltice, în Ucraina, precum și în Rusia . 

În Grecia, există gruparea neopăgână Ύπατο Συμβούλιο των Ελλήνων Εθνικών (YSEE, Consiliul Suprem al Etnicilor Eleni), înființată în 1997, care este membru fondator al WCER și membru al programului de acțiune al Uniunii Europene pentru combaterea discriminării. Există, de asemenea și alte organizații păgâne ca Δωδεκάθεον care foloseşte termenul ἑλληνικὴ θρησκεία (religia elenă), (http://homepage.mac.com/dodecatheon/)

Adepți ai grupării, ca Panagiotis Marinis (n. 1947), membru fondator al Societas Hellenica Antiquariorum şi editor al publicaţiei Hellenikon Pantheon, afirmă că religia vechilor greci a supraviețuit și s-a perpetuat din generație în generație. Alt autor, Vlassis Rassias, a scris cărți despre persecuția creștinilor împotriva elenilor și despre biserica elenilor. Se estimează că azi, în Grecia, sunt circa 2000 de adepți și 100 000 de simpatizanți ai neopăgânismului. În anul 2004, Atena a găzduit al VII-lea Congres mondial al WCER și, tot în acel an, ceremoniile de inaugurare a Jocurilor Olimpice din Atena au fost centrate pe ritualuri păgâne și venerarea celor 12 zeităţi ale Panteonului. În mai 2006, Curtea de Apel Atena a recunoscut oficial venerarea vechiului panteon grecesc . 

Studiul de față este prima noastră încercare de a aborda o astfel de tematică. De aceea, considerațiile care urmează sunt doar introductive, urmând ca anumite teme să fie aprofundate în studii viitoare.  

Caracteristicile neo-păgânismului.

Termenul “păgân” vine din latinescul paganus, prin care creştinii din primele secole îi desemnau pe politeiştii greco-romani. Este, prin urmare, numele dat de către creştini unei populaţii care nu fusese evanghelizată. Termenul neo-păgânism este folosit în mediile academice, pentru a sublinia discontinuitatea  între păgânismul pre-creștin și cel actual. Prefixul „neo-”, în acest caz, subliniază natura nouă, aspectul contemporan al acestei mișcări, adaptat zilelor noastre . Majoritatea adepților păgânismului refuză însă eticheta de neo-păgân, deoarece, susțin ei, așa cum nici creștinii de azi nu își spun neo-creștini doar pentru că trăiesc într-o altă epocă istorică, tot așa și ei se consideră continuatori ai vechilor păgâni. 

Relația neopăgânismului cu popoarele indigene este una problematică. La o primă vedere, indigenii actuali (americani nativi, africani, aborigeni australieni), se pot numi și aceștia păgâni deoarece sunt orientați spre natură și au rezistat convertirii misionarilor creștini. Mai mult, neopăgânii privesc cu admirație la hinduism ca la o religie veche care a supraviețuit în timpuri moderne și care nu a putut fi înlocuită sau diluată în ciuda eforturilor cuceritorilor musulmani sau ale coloniștilor creștini . Anumiți specialiști propun să se facă o distincție între păgânism şi Păgânism și anume: păgânismul (scris cu literă mică) se referă la toate religiile care au rezistat convertirii la monoteism, atât grupuri istorice cât şi contemporane, iar Păgânismul (scris cu literă mare) se referă la cei care au fost crescuţi în monoteism, dar care au renunţat în favoarea tradiţiilor pre-creştino-iudaice . 

Există o mare varietate de tradiții şi credinţe în spectrul larg a ceea ce numim neo-păgânism. Unii neopăgâni venerează mai mulți zei și zeițe, alții venerează un cuplu cosmic, zeul și zeița. Contrar religiilor monoteiste, neo-păgânismul nu consideră că zeii sunt unici sau omniscienţi, și nici că au creat lumea. Ca şi oamenii, zeii sunt creaţii, emanaţii ale lumii în care se manifestă. Zeitățile neopăgâne sunt atât masculine cât și feminine, întruchipând funcţii din cele mai diverse: înțelepciune, război, fertilitate sau moarte.  

Neopăgânismul nu apare ca o mișcare unitară, nici în ceea ce privește ritualurile sau modul de viață. Cu toate acestea, neopăgânii subscriu la câteva principii comune: acceptarea principiului masculin și feminin al Divinității (chiar androgin), respectul față de natură și înfrățirea cu aceasta, adesea deificarea panteistă a naturii; respectul pentru forța vitală a universului și pentru ciclurile fără sfârșit ale vieții și ale morții; faptul că fiecare individ este responsabil pentru descoperirea propriului său drum, în armonie cu lumea exterioară și cu comunitatea. Această idee este exprimată de obicei prin îndemnul: ”Fă ce vrei atâta timp cât nu rănești pe nimeni”.  

Ciclurile naturii sunt foarte importante pentru păgâni, ciclurile lunare și festivalurile legate de anotimpuri ordonând viața celor mai mulți păgâni. În calendarul păgân, care se numeşte ”Roata Anului”, sunt opt festivaluri majore, numite sabaturi: Samhaim (1 octombrie), solstițiul de iarnă (21 decembrie), Imbolc (2 februarie), echinocțiul de primăvară (21 martie), Beltane (1 mai), solstițiul de vară (24 iunie), Lammas (1 augut) și echinocțiul de toamnă (21 septembrie)  .

Imbolc amintește că ziua crește și iarna se va duce în curând. Păgânii obișnuiesc să aprindă lumânări, simbol al luminii care crește. Beltane este o sărbătoare exuberantă, celebrarea sexualității și a fertilității. Energiile divine masculine și feminine se împreunează în această lună, iar fructele acestei uniri sunt recoltele, viața în general. Deoarece luna mai era dedicată realizării acestui mariaj divin, căsătoriile între oameni erau descurajate. Lammas marchează începutul anotimpului de recoltă, fiind celebrat cu festivaluri, jocuri, concursuri. De asemenea, se împart bucăți de pâine și primele roade ale recoltei, după ce au fost binecuvântate. Samhaim marchează sfârșitul anului nou păgân, cinstirea strămoșilor, întâlnirea cu moartea. În noaptea respectivă se consideră că morții se întorc și îi vizitează pe cei vii. Păgânii încurajează aceste vizite, invocând numele și memoria lor. Samhaim este prezent și astăzi în subconștientul colectiv în sărbătoarea morților sau Halloween .

Identitatea neopăgână este exprimată şi prin participarea la festivaluri, prin muzică și dans . Există festivaluri la nivel regional, transregional și internațional, pe parcursul cărora adepții se adună în parcuri, păduri sau alte locuri sub cerul liber. Alte activități păgâne sunt individuale și sunt practicate acasă, în familie. Practica sacrificiilor este foarte rară în păgânismul modern. În schimb, este foarte întâlnită practic aducerii ofrande: pâine, prăjituri, fructe, flori. Invocațiile pot fi spontane sau pot fi formulări-tip care se găsesc pe internet şi în revistele de specialitate. 

Ritualurile neopăgâne cele mai importante sunt legate de naștere și împlinirea unei vârste, căsătorie şi sunt diferite de la un grup la altul. Un ritual tipic constă în pregătirea oamenilor, crearea spațiului sacru, chemarea zeităților și a energiilor, lucrarea magică efectivă. Păgânii au locuri prestabilite, cunoscute ca temple sau au locuri neprestabilite, unde își creează spațiul necesar comuniunii. Pentru a pregăti locul, aruncă sare, sau pârjolesc iarba. Pregătirea oamenilor se face prin meditație, ascultare de muzică, simpla tăcere, spălarea rituală. Adesea se creează un loc sacru trasând un cerc și practicanţii se așează de asemenea în cerc pentru a sublinia egalitatea si uniunea cu Absolutul Cosmic. Cel mai des întâlnit simbol a neopăgânismului este steaua în cinci colțuri, simbolizând cele cinci elemente care susţin viaţa pe pământ: pământ, cer, foc, apă, spirit .

Există două principii care caracterizează diferitele forme ale neo-păgânismului. Cei mai mulți păgâni cred că toate părțile universului, animate sau nu, se află în interconexiune, la nivele care trec dincolo de limitele spațio-temporale, așa cum le cunoaștem noi. Oamenii, susţin ei, pot interacționa cu universul și cu divinul ca și co-creatori. Acestea este principiul interconectivității. Alt principiu este că fiecare parte a universului este binecuvântată și nu este nimic greșit sau rău, nici în univers, nici în persoana umană. Este de la sine înțeles că nici o grupare păgână nu acceptă ideea de păcat  . 

În ceea ce privește grupările neopăgâne, acestea pot fi împărțite în două mari categorii. Pe de o parte sunt grupurile care urmăresc să reconstruiască vechile religii dintr-un anumit grup etnic sau lingvistic sau dintr-o arie geografică. Pe de altă parte sunt cele care amestecă liber tradiții din arii diferite, de la popoare străvechi diferite și din epoci istorice diferite.  Cele două atitudini pot fi numite, generic, Reconstrucționism și Eclectism. Evident, această polaritate eclectism-reconstrucționism simplifică lucrurile din considerente metodologice. În realitate, nici o mișcare păgână nu poate fi plasată, în mod absolut, într-una din aceste categorii.

Reconstrucționiștii studiază textele vechi, folclorul, arheologia, toate sursele susceptibile să furnizeze informații despre religiile tradiționale, încearcă să fie în pas cu toate cercetările academice și uneori sunt chiar ei înșiși cercetători. Nu se poate spune că Reconstrucționișii nu-și iau libertatea să adopte propriile lor interpretări, însă ei privesc vechile tradiții ca autoritative și autentice. Păgânismul care se manifestă actualmente în Grecia este un exemplu de reconstrucționism. Eclectiștii nu sunt așa legați de trecut, îl văd doar ca pe o sursă de inspirație, se simt liberi să adopte zeități europene și ne-europene, să le combine pe baza a cea ce ei consideră a fi similar sau complementar. Wicca este cel mai cunoscut exemplu de eclectism păgân. Reconstrucționismul este mai frecvent în centrul și estul Europei, acolo unde cultura etnică și identitatea rămân principii importante de organizare a vieții sociale și a activității culturale, în timp ce neopăgânismul eclectic este prevalent în insulele Britanice și nordul Americii acolo unde identitatea este mai puțin accentuată .

Nașterea și dezvoltarea păgânismului  contemporan.

Cercetătorii sunt de acord că păgânismul actual nu este deloc asemănător cu cel de dinaintea apariției creștinismului . De fapt, el nu are o vechime mai mare de 150-200 de ani, formându-se în perioada fin de siècle din Anglia . Este epoca în care Darwin lansa teoria evoluționistă, în care s-a manifestat criticismul biblic, o perioadă în general de explorare spirituală și psihologică. În acest context, au apărut o serie de societăți care se doreau supra religii, cea mai cunoscută fiind Societatea Teosofică, înființată în 1875 de Elena Blavatsky (1831-1891). Scrierile sale sunt printre primele care au promovat „indomania” în Europa, în secolele XVIII-XIX. Ea considera că India şi Orientul în general conţin tradiţii esoterice, pe care Europa trebuie să le descopere. Tot ce a scris în cărțile ei pretinde că i-a fost dezvăluit de ființe superioare, nemuritoare, pe care ea le numește ”Maeștrii Frăției Secrete” și cu care ar fi venit în contact la reședința ei din Himalaia .  

René Guénon (1885-1951) a fost unul din primii occidentali moderni care a susținut că doctrina metafizică este prin excelență una, oricare ar fi expresiile ei în diverse tradiții. Iar această doctrină e depozitată în mod deplin în ceea ce el numea Tradiția Primordială- religio perennis sau philosophia perennis (echivalent pentru Sanathana Dharma din hinduism), din care decurg, prin adaptări, toate celelalte tradiții şi religii. Scopul său era de a readuce în conștiința occidentală acest tip de cunoaștere și de realizare spirituală conținut în toate tradițiile, inclusiv în creștinism, dar pe care mentalitatea modernă îl diminuase, îl făcuse să se piardă, îl înlocuise prin devieri sau chiar contrafaceri . O altă contribuție importantă în acest sens a fost cea italianului Iuliu Evola (1898-1974), care vedea în  Orient o lume încă deschisă transcendenţei, în opoziţie cu un Occident închis . 

Astăzi putem vorbi de un „păgânism cultural”, care transpare într-o serie de lucrări de nivel academic, şi prin care se releva nulitatea creştinismului în dezvoltarea culturii europene . Potrivit teoriilor vehiculate de acestea, păgânismul ar fi reuşit să supravieţuiască mascat, prin povestiri, legende, mituri, folclor, atât în mediul popular cât şi la nivelul elitelor intelectuale. Istoricul italian Carlo Ginzburg (n. 1939) susține ideea potrivit căreia „vrăjitoria” medievală nu a fost nimic altceva decât persistența unei culturi şamanice pre-creştine . O reputată specialistă în mitologie, Anne Lombard- Jourdan s-a preocupat de originile păgâne ale carnavalului . Un alt universitar francez, Phillipe Walter, a arătat că întreaga mitologie creştină medievală nu este altceva decât mitologie păgână creştinată, care s-a transmis ca atare până în zilele noastre . Un exemplu este și lucrarea lui Ramsay MacMullen, Christianisme et paganisme IV-VII siècles (Paris, Belles Lettres, 1998), care explorează interacțiunea păgânismului cu creștinismul, arătând că triumful Bisericii nu s-a datorat superiorităţii creştinismului, ci faptului că „s-a impus forțat prin asimilarea culturii păgâne”.

Toate aceste încercări de a accentua rolul religiilor precreștine, readucand la lumina adevarul istoric ascuns de creștinism, sunt de fapt reveniri la lucrările lui Margaret Alice Murray (1863-1963), un reputat egiptolog din perioada interbelică. Teza lui Margaret Murray era că păgânismul nu a dispărut în Evul Mediu, iar cea mai clară dovadă în acest sens i se părea vânătoarea de vrăjitoare ( Malleus Malleficarul, Procesele de la Salem, Inchizitia Spaniola si Ciocanul Vrajitoarelor). Cărțile ei, The Witch Cult in Western Europe (1921) și The God of Witches (1933), publicate sub auspiciile prestigioasei edituri Oxford University Press, au fost considerate de referință timp de mai multe decenii . 

Neo-păgânismul, ca mișcare organizată, a început în Statele Unite în anii 1960. În anul 1962 a luat fiinţă una din cele mai importante comunități neo-păgâne, The Church of All Words (CAW) , care este activă şi astăzi, iar revista lansată în același an, Green Egg, a devenit cel mai important canal de comunicare al mișcării neo-păgâne. În 1998, CAW raporta în jur de 500 de membrii, cu ramuri în Elveția și Australia. După câțiva ani au apărut și federațiile, cu scopul de a apăra drepturile religioase ale păgânilor. Una din cele mai vechi este Pagan Federation International, despre care am amintit în debutul studiului nostru, care servește ca element de legătură la nivel internațional între Pagan Federation, întemeiată în Anglia în 1971 şi grupurile asemănătoare din lume.

Înființarea unor comunități neopăgâne și a unor federații sau alianțe care să le reprezinte şi să le apere drepturile  constituie una din laturile procesului de instituționalizare pe care îl traversează actualmente neopăgânismul . Acest lucru s-a dovedit benefic pentru recunoaşterea acestora în societate, și odată cu aceasta pentru recunoașterea capelanilor în armată și penitenciare şi apoi să urmeze și recunoașterea căsătoriilor între păgâni. CAW a fost primul grup neo-păgân care a reușit să obțină scutire de taxe federale, în 1971.  In Islanda, Asatru Society este recunoscută ca religie oficială din 1973.

Neopăgânismul, cu variatele sale forme de manifestare, cunoaște un mare succes în societățile occidentale. Numărul celor care se declară păgâni poate fi estimat pe baza declarațiilor la recensăminte, a datelor referitoare la participarea la festivaluri, prin numărul celor care se abonează sau cumpără publicații neo-păgâne. Conform studiilor care s-au realizat pe baza chestionarelor distribuite în timpul festivalurilor, s-a putut constat că păgânii sunt în general educați, fac parte din clasa de mijloc și sunt în majoritate femei . Într-un studiu interesant despre modelul de creștere a Noilor Mişcări Religioase, James Lewis arată că nici scientologia care făcea obiectul cercetării sale, nici mormonismul, nici Martorii lui Iehova nu au cea mai rapidă creștere, ci neo-păgânismul . Într-adevăr, prin analizarea recensămintelor din Statele Unite în perioada 1990-2001, s-a constatat că numărul celor care se declarau păgâni a crescut de la 8000 la 307 000.  Conform recensământului din anul 2001, în Anglia s-au declarat 31 000 de păgâni și 7000 de Wicca . Păgânismul crește spectaculos și în Canada, Australia sau Noua Zeelandă . În anul 2000, în Islanda, Asatru Society avea 500 de membrii, adică 0,2% din totalul populaţiei. 

Neopăgânii, în general, nu acceptă ideea de convertire. Ei susțin că nu se convertesc odată atunci când intră într-o grupare (coven), ci își confirmă identitatea, adică își reafirmă vechile credințe pe care le aveau . Majoritatea cercetătorilor acceptă faptul că nu există relatări despre convertire în discursul păgân și că păgânismul este „descoperit” ca urmare a interesului pentru ecologie, pentru monumentele păgâne, pentru cărți oculte. În momentul în care întâlnesc persoane cu preocupări asemănătoare, toți potențialii păgâni încep să-și definească identitatea și să conștientizeze faptul că ”vin acasă” (coming home) . 

Wicca sau confesiunea păgână modernă.

În ciuda faptului că există mai multe feluri de păgânism și că se pot întâlni și practicanți solitari, există câteva tradiții importante, care se află de regulă în atenția cercetătorilor. Acestea sunt: Wicca,  Druidismul, Neo-șamanismul, Odinismul (păgânismul nordic) . Wicca, este fără îndoială cea mai cunoscută formă de neo-păgânism, după unele estimări, aproape jumătate din păgâni fiind wiccani. Este exemplul clasic de eclectism în cadrul păgânismului, de „bricolaj spiritual” în care sunt integrate elemente din alte religii pre-creştine, în particular elemente din cultele celtice, greceşti şi romane . 

Fondatorul mișcării Wicca moderne este englezul Gerald Gardner (1884-1964), francmason, rosicrucian, membru al Ordo Templi Orientis și a altor societăți secrete.  Deoarece legislația englezească era restrictivă în privința vrăjitoriei, Gardner nu a putut face publice scrierile și opiniile sale până 1951, când s-a legalizat practicarea vrăjitoriei, atâta vreme cât acest lucru nu leza o altă persoană. Gardner a publicat imediat două lucrări Witchcraft Today (1951) și The Meaning of the Witchraft (1959), care au avut un succes neașteptat în Anglia și au avut un mare impact în America. Prin aceasta, el nu a reînviat o veche religie, așa cum credea, ci a creat una nouă. Sursele lui de inspirație au fost ideile lui Alistar Crowely sau lucrări populare ca Creanga de Aur a lui James Georges Frazer (The Golden Bough. A Study in Magic and Religion, New York, 1890) . Actualmente, în Anglia sunt în jur de 120 000 de păgâni adepți declarați ai cultului Wicca. Cele mai cunoscute voci wiccane în Europa sunt Janet Farrar, Vivianne Crowley, Marian Green, care acționează ca niște „guru” feminini în rândul adepților neopăgânismului .

În anii 1960, Wicca a fost ”exportată” în America şi a devenit populară, câţiva ani mai târziu, prin publicarea lucrării lui Margot Adler, Drawing Down the Monn. Witches, Druid, Goddness’ Worshippers and Other Pagans in America Today (New York, 1979). Principalul element de noutate al variantei americane este feminismul, promovat prin cărţile unor feministe radicale ca Starhawk, Selena Fox sau Zsuzsanna Budapest . Starhawk este o scriitoare americană, activistă așa cum singură se proclamă, teoretician al păgânismului și una din cele mai cunoscute voci ale ecofeminismului și a luptei împotriva globalizării . 

Este important de menționat în acest context faptul că adeptele Wicca valorizează teoriile feministe potrivit cărora, în perioada medievală, aproximativ 9 milioane de femei au devenit victime ale Inchiziției, fiind acuzate de vrăjitorie. Se face astfel o paralela între cele 6 milioane de victime ale Holocaustului, și cele 9 milioane de victime ale Bisericii Romano-Catolice în Evul Mediu. Pentru vrăjitoarele moderne acest fapt istoric este atât de important, încât se consideră moștenitoare directe ale corpusului de cunoștințe ale acelor vrăjitoare din vechime. 

Vrăjitoria modernă se deosebește însă de ceea ce se practica în antichitate. În primul rând, ea a pierdut sensul sacrificiului, de parcă divinitățile venerate, aceleași ca în antichitate, s-au adaptat lumii moderne şi nu mai cer jertfe. Este o „religie” cu o structură teoretică minimă. Într-un grup Wicca se pot întâlni atâtea interpretări ale divinității, câți membrii sunt. Cea mai importantă funcție a vrăjitoriei moderne este să furnizeze mijloace prin care oamenii să poată face experiența divinului în mod direct.  Vrăjitoria contemporană are un rol important și în războiul dintre sexe, deoarece pune în valoare ideea de femeie liberă și puternică. Zeiţa simbolizează recunoaşterea legitimităţii puterii femeii sau este chiar puterea din femeie.   

Succesul neo-păgânismului în societatea contemporană este incontestabil. Așa cum a văzut, familiarizarea cu temele păgâne se face încă din copilărie. In acest sens se constata o reintoarcere la religiile pagane, atat de catre tineri, cat si de cei maturi. În primul rând, trebuie să invocăm dezvoltarea imaginației, satisfacție intelectuală, legăturile cu feminismul, libertatea de a practica ceea ce îți convine. Sociologii au avansat ipoteza că toate aceste forme de neo-păgânism arată faptul că există o dorință de a părăsi atitudinile nationaliste si depresive promovate de religiile monoteiste .

Păgânismul permite elaborarea unei noi viziuni despre lume care sunt total diferite de cele ale religiilor monoteiste. Sunt definite de teologi ca si religie, avand ierarhie centrală sau dogmă flexibila, promovand diversitatea religioasă și neconsiderand necesar faptul ca toți să creadă același lucru sau să fie organizați în aceeași structură, promovand o spiritualitate individualizată, o cale de viață în armonie cu energia universală. 

Păgânismul modern nu seamănă cu nici o nouă mișcare religioasă monoteista sau inflexibila portretizată de specialiști:  depinzand de lideri carismatici, nu cere o rupere a relațiilor de familie, nu pune probleme în societate. O caracteristică majoră a neopăgânsimului este că prin ritual se urmărește cinstirea divinităților, cat si cultivarea puterilor personale- autocontrol, autocunoaștere, profeție, psihokinesis, vindecare psihică. Principiile neopăgâne enunță credințele pe care o persoană trebuie să le adopte. Ele doar conturează direcția spre care trebuie să se îndrepte dezvoltarea spirituală și personală a cuiva care se declară păgân. Într-un cuvânt, fiecare este responsabil pentru credința pe care alege să o adopte, fiecare este responsabil ce zeitate i se potriveşte şi ce relaţie stabileşte cu acea zeitate, fiecare este responsabil pentru dezvoltarea sa spirituală şi personală . 

Prin toate acestea, neopăgânismul se manifestă ca o religie a relativismului şi globalismului vremurilor pe care le trăim. Relativismul se referă la faptul că fiecare percepe realitatea în mod diferit, iar aceasta se materializează într-un mozaic de credințe și ritualuri; globalizarea se referă la faptul că practicanţii sunt eclectici deoarece preiau simboluri, zeităţi practici rituale de la alte culturi şi le folosesc în afara contextului lor originar, spaţial şi temporal. Păgânismul din zilele noastre nu poate fi considerat, sub nici o formă, o continuare a păgânismului pre-creștin, lucru care este recunoscut chiar de adepti . 

Nu în ultimul rând, dezvoltarea neo-păgânismului a fost favorizată de un anume climat spiritual și religios al societății contemporane, în care predomină indiferența religioasă și în care proliferează o subcultură cu tentă religioasă. De asemenea, nu trebuie uitată contribuția imensă a Internetului şi a mass-media, prin intermediul cărora neopăgânii, până mai ieri izolați, reușesc să comunice, să se organizeze și să se influențeze reciproc.

            Neo-păgânismul: Concluzii

Studiul de față a dorit sa fie o sinteză succintă si clară asupra neopăgânismul si impactului său mondial, european si pe teritoriul României, dintr-o perspectiva obiectivă, științifică si conformă cu teologia păgână. Aceasta este prima lucrare de acest fel, creata sub eligida Asociației Mișcarea Neopăgânilor din România (MNR), de Pr. Dr. ULC în teologie universală și păgână, Olteanu Cosmin .

Se evidențiază, prin urmare, o reintoarcere la originile religioase datorită aspectelor umaniste accentuate și mai puțin dogmatice .

Advertisements

Comunitatea păgână în România : Cum e să fi păgân ?

V-ați gândit cum e să fi păgân în România . Dacă nu, am decis să vă pun la dispoziție acest articol.

​Binecuvântat să fie !

Sunt Cosmin Olteanu, preot atestat de Universal Life Church (ULC) și conducătorul comunității păgâne din România, sub eligida Asociației Mișcarea Neopăgânilor din România (MNR) .

Am decis să scriu cum e să fii păgân în România, din perspectiva unui păgân și deasemeni a unui preot, conducător al unei comunități, minoritare și privită cu o oarecare reticență, de către religiile abrahamice de la Procesele de la Salem încoace .


În România anului 2017, comunitatea păgână
se confruntă cu multe lucruri, care partizanilor altor credințe nu reprezinta o problemă . Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a postat în raportul de activitate al anului 2016,statistici bazate pe cercetări de piață și sesizări asupra fenomenului discriminării, bazate pe apartenența religioasă, identificând un nivel de 27 % discriminare.

Rituale Satanorum

Aceste lucruri, creează comunității păgâne un mediu neplăcut de manifestare a convingerilor propii . 


Elevii și studenții păgâni
se confruntă cel mai des cu probleme legate de notarea diferențiată și discriminatorie la orele de curs, jigniri adresate de către cadrele didactice, cât și glume ironice . Deseori, se întâmplă ca aceștia să fie agresați fizic și să fie priviți ca ” oaia neagră ” a instituției de învățământ și societății, curmând deseori cu abandonarea convingerilor religioase ori tendințe sinucigașe .

Minorii care fac parte din familii monoteiste, intolerante sunt deseori victime ale abuzurilor fizice și psihice, iar orice acțiune, ce prin ea își manifestă o anumită credință păgână este batjocorită, abuzată, deteriorată ori denigrată, implicit ducând și la o scădere a stimei de sine, atitudini de negare a autorității părintești și tendințe asociale și sinucigașe . Acestea alimentează ca viitorul adult să devină o persoana posedată de atitudini malefice și vampirice, din punct de vedere psihic si social .


În cadrul muncii
se evidențiază un nivel mediu de toleranță , îndreptat spre o creștere a toleranței . Acestea se evidențiază în zone ca Brașov, București, Cluj Napoca . Totuși mai există situații, unde angajatorii concediază angajații păgâni .

În relațiile cu autoritățile, adepții păgâni se confruntă cu un nivel aproximativ mediu de discriminare, însă situația nu poate fi descrisă amănunțit deoarece nu se cunosc cazuri .

În concluzie, în România se identifică o nevoie de a laiciza relațiile interumane și de a asigura protecția și suportul păgânilor de catre autoritățile statului și ONG-urile, cu activități în zona activismului civic .

Blasfemie creștină sau manifestarea unui cult acreştin? 

Societatea trebuie să înțeleagă că a nu fi creștin și a fi de altă credință nu înseamnă blasfemie ci a fi un adept al unui alt sistem religios . Sau nu ?

Binecuvântat să fie! 

Kemetismul – Leagănul Religiei și a nisipului încins

Sunt eu, Pr. Cosmin Olteanu al Asociației Mișcarea Neopăgânilor din România  (MNR) .

Am trăit mereu ca un proscris. A fi păgân, pentru mulți înseamnă că o să arzi în iad sau că venerezi Diavolul .

TRAILER FILM AGORA 

ECRANIZARE DUPĂ CREŞTINIZAREA FORȚATĂ A PĂGÂNILOR DIN ALEXANDRIA ÎN CONFORMITATE CU ADEVĂRUL ISTORIC 

A te ruga la alți Zei, înafara de Isus, înseamnă că îl jignești și blasfemiezi pe Dumnezeu și meriți îndepărtat din societate ori ați face un spațiu unde să te regăsești spiritual alături de Zei, înseamnă că ai merita distrus alături de figurile care reprezintă Zeii Noștri. 

Manifest Religios Păgân Solitar

Îmi pare rău că societatea noastră românească își bate joc de comunitatea păgână. 

E o realitate faptul că tinerii păgâni sunt adeseori băgați de propii tutori în spitale de psihiatrie ori sunt bătuți. Ați bate joc de odrasla ta pentru un Dumnezeu Creştinocentric nu e dovadă nici de educație, iubire sau umanism ci de fanatism criminal . Deși trăim într-un secol al democrației, grupurile creștine încă doresc să facă martiri din frații noștrii. 

CULTUL LUI SERAPIS 

ALEXANDRIA 351 

– EXTRAS FILM AGORA – (CONFORM DOCUMENTELOR ISTORICE)

Țin să transmit opiniei publice că manifestarea unei credințe nu trebuie luată ca un act de batjocură față de un alt sistem de credințe ci un altfel de a te ruga aceleași providențe. 

Eu și fratele Silviu Pop la o întrunire a Asociaţiei MNR

Va doresc gânduri și simțăminte de pace și lumină! 

Pr. Cosmin Olteanu 

Funny Moments in my spiritual worship 

Întrebările funny puse de cetățenii români crestinocentristi trezește gândul ca au uitat ca exista și alte culte pe lumea asta și desigur te face sa te îngrijorezi privind spre viitorul națiunii. Întrebarea sarcastica ” Ai ajuns Inalt Ierarh? ” îmi arata mediocritatea acestor persoane care cred ca doar BOR are proprietate pe astfel de termeni .

​Azi am avut parte de o intrebare amuzantă din partea unui cetățean al României,  desigur creștin romano-catolic al cărui nume nu îl voi pune la dispoziția publicului. 

Întrebarea mirobolanta era ” Ai ajuns Inalt Ierarh ? ” .
Aceasta întrebare îmi demonstrează nivelul inexistent de cunoaștere a valorii semantice și cu atât mai puțin a folosirii unui astfel de cuvânt. Acest cuvânt nu e rezervat creștinilor chiar dacă vrem sa fim crestinocentristi. Acest cuvânt asemenea altor cuvinte ca ” președinte ” ; ” preot ” este un cuvânt ce descrie o funcție/ stare / poziție a unui om, din punct de vedere general . Personalizarea lor se face adăugând niște detalii ca ” Înalt Ierarh al Bisericii Ortodoxe Române ” sau ” Inalt Ierarh al Cultului Druid ” sau folosind titluri inventate de aceste confesiuni ca ” Mare Preot – cultul Wicca și în general cultele păgâne;  Imnur – lider religios musulman etc.

Desigur informarea înainte de a deschide gura oferă o paletă larga de atitudini mediocre și ” perle ” în discuțiile la un ” spart de sămânță la cârciuma din drum ” .

Blogger, Cosmin Olteanu